Managerul Spitalului de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi, dr. Florin Roşu, se declară îngrijorat de creşterea numărului persoanelor seropozitive diagnosticate la Centrul Regional HIV-SIDA.

"Am constatat că s-a dublat numărul pacienţilor nou diagnosticaţi în centrul nostru cu patologia HIV-SIDA. În plus, dacă în urmă cu doi ani puteam vorbi de o vârstă minimă de infectare de 21 de ani, astăzi avem înregistraţi pacienţi care abia au trecut de 18 ani. Însă cea mai mare parte dintre aceşti pacienţi au vârste cuprinse între 19 şi 24 de ani. Ceea ce e îngrijorător. Ei au ajuns la spital din cauza altor afecţiuni care prin specificul lor impuneau testare HIV-SIDA", a declarat managerul Spitalului de Boli Infecţioase, dr. Florin Roşu, citează Agerpres.

În ciuda statisticilor îngrijorătoare, susţine acesta, cifrele determină medicii şi psihologii să elaboreze noi strategii de abordare şi ajutor pentru noii lor pacienţi seropozitivi.

"Din punct de vedere al tratamentului, centrul nostru dispune de cele mai noi molecule. De asemenea, profesioniştii noştri au o experienţă de peste 20 ani şi sunt la curent cu noutăţile din această ramură medicală. Partea psihologică reprezintă, deopotrivă, o provocare continuă şi o nevoie permanentă de schimbare. Vorbim de o schimbare adaptată nevoilor pacientului, vârstei, contextului social şi emoţional al acestuia. Psihologii noştri, dar şi personalul medical ştiu că aceşti pacienţi caută în ei să găsească nu doar medicul curant sau psihologul autorizat, ci un părinte, un prieten, un om care îi ascultă şi îi ajută fără să îi judece", a declarat dr. Florin Roşu.

Managerul Spitalului de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi a declarat totodată că personalul medical şi psihologii au nevoie de sprijin din partea societăţii şi a autorităţilor pentru a gestiona cât mai bine cazurile acestor pacienţi.

"Suntem încă o societate în care sexualitatea este un subiect tabu, însă repercusiunile lipsei de informare sau a informării superficiale, greşit gândite, se traduc în acest număr al creşterii cazurilor de infectare HIV în rândul tinerilor, la vârsta la care ar trebuie să se bucure de viaţă, nu să lupte pentru ea", a afirmat dr. Florin Roşu.

VEZI ȘI: A aflat că are cancer la sân după un semn bizar. Tumora era de mărimea unei mingi de tenis. Pacientă, lecție pentru femei: Am învățat să accept frumusețea care nu poate fi înlăturată de medicamente

Ce este HIV?

HIV este un virus care afectează sistemul imunitar. HIV netratat afectează și ucide celulele CD4, care sunt un tip de celule imunitare numite celule T.

În timp, pe măsură ce HIV ucide mai multe celule CD4, organismul este mai predispus la diverse tipuri de afecțiuni și cancere.

HIV se transmite prin fluidele corporale care includ:

- sângele

- spermă

- fluidele vaginale și rectale

- laptele matern

Virusul nu se transmite prin aer sau apă, sau prin contact ocazional.

Deoarece HIV se inserează în ADN-ul celulelor, este o afecțiune care durează toată viața și, în prezent, nu există niciun medicament care să elimine HIV din organism, deși mulți oameni de știință lucrează pentru a găsi unul.

Cu toate acestea, cu ajutorul îngrijirii medicale, inclusiv a tratamentului numit terapie antiretrovirală, este posibil să se gestioneze HIV și să se trăiască cu virusul timp de mulți ani.

Fără tratament, o persoană cu HIV riscă să dezvolte o afecțiune gravă numită Sindromul imunodeficienței dobândite, cunoscut sub numele de SIDA.

În acel moment, sistemul imunitar este prea slab pentru a răspunde cu succes împotriva altor boli, infecții și afecțiuni.

Netratată, speranța de viață cu SIDA în stadiu terminal este de aproximativ 3 ani. Cu ajutorul terapiei antiretrovirale, HIV poate fi bine gestionat, iar speranța de viață poate fi aproape la fel ca a unei persoane care nu a contractat HIV.

HIV poate provoca modificări în tot corpul.

VEZI ȘI: Testul FIT. Cum se face testul FIT, ce trebuie să faci înainte și care e rezultatul normal. Cum poți scăpa de colonoscopie

Ce este SIDA?

SIDA este o boală care se poate dezvolta la persoanele cu HIV. Este cel mai avansat stadiu al HIV. Dar doar pentru că o persoană are HIV nu înseamnă că se va dezvolta SIDA.

HIV ucide celulele CD4. Adulții sănătoși au, în general, un număr de CD4 cuprins între 500 și 1.600 pe milimetru cub. O persoană cu HIV al cărei număr de CD4 scade sub 200 pe milimetru cub va fi diagnosticată cu SIDA.

De asemenea, o persoană poate fi diagnosticată cu SIDA dacă are HIV și dezvoltă o infecție oportunistă sau un cancer care este rar la persoanele care nu au HIV.

O infecție oportunistă, cum ar fi pneumonia cu Pneumocystis jiroveci, este o infecție care apare doar la o persoană cu imunitate severă, cum ar fi o persoană cu infecție HIV avansată (SIDA).

Netratată, infecția HIV poate evolua spre SIDA în decurs de un deceniu. În prezent, nu există un tratament pentru SIDA, iar fără tratament, speranța de viață după diagnosticare este de aproximativ 3 ani.

Aceasta poate fi mai scurtă dacă persoana respectivă dezvoltă o boală oportunistă severă. Cu toate acestea, tratamentul cu medicamente antiretrovirale poate preveni apariția SIDA.

În cazul în care SIDA se dezvoltă, înseamnă că sistemul imunitar este grav compromis, adică slăbit până la punctul în care nu mai poate răspunde cu succes împotriva majorității bolilor și infecțiilor.

Acest lucru face ca persoana care trăiește cu SIDA să fie vulnerabilă la o gamă largă de boli, inclusiv:

- pneumonie

- tuberculoză

- aftoasă bucală, o afecțiune fungică la nivelul gurii sau al gâtului

- citomegalovirus (CMV), un tip de virus herpetic

- meningita criptococică, o afecțiune fungică la nivelul creierului

- toxoplasmoza, o afecțiune a creierului cauzată de un parazit

- criptosporidioza, o afecțiune cauzată de un parazit intestinal

- cancer, inclusiv sarcomul Kaposi (KS) și limfomul

Scurtarea speranței de viață legată de SIDA netratată nu este un rezultat direct al sindromului în sine. Mai degrabă, este rezultatul bolilor și complicațiilor care apar ca urmare a faptului că sistemul imunitar este slăbit de SIDA.

Simptomele timpurii ale HIV

Primele câteva săptămâni după ce cineva contractează HIV se numește etapa de infecție acută.

În această perioadă, virusul se reproduce rapid. Sistemul imunitar al persoanei răspunde prin producerea de anticorpi HIV, care sunt proteine care iau măsuri pentru a răspunde împotriva infecției.

În timpul acestei etape, unele persoane nu au niciun simptom la început. Cu toate acestea, multe persoane prezintă simptome în prima lună sau cam așa ceva după ce au contractat virusul, dar adesea nu își dau seama că HIV provoacă aceste simptome.

Acest lucru se datorează faptului că simptomele din stadiul acut pot fi foarte asemănătoare cu cele ale gripei sau ale altor virusuri sezoniere, cum ar fi:

- pot fi de la ușoare la severe

- pot apărea și dispărea

- pot dura de la câteva zile până la câteva săptămâni

Simptomele timpurii ale HIV pot include:

- febră

- frisoane

- ganglioni limfatici umflați

- dureri și dureri generale

- erupții cutanate

- dureri de gât

- dureri de cap

- greață

- stomac deranjat

Deoarece aceste simptome sunt similare cu boli comune, cum ar fi gripa, persoana care le are ar putea să nu creadă că trebuie să consulte un furnizor de servicii medicale.

Și chiar dacă o face, furnizorul de servicii medicale ar putea suspecta gripa sau mononucleoza și ar putea să nu ia în considerare HIV.

Indiferent dacă o persoană are sau nu simptome, în această perioadă încărcătura sa virală este foarte mare. Încărcătura virală este cantitatea de HIV care se găsește în sânge.

O încărcătură virală ridicată înseamnă că HIV poate fi transmis cu ușurință la altcineva în această perioadă.

Simptomele inițiale ale infecției cu HIV dispar de obicei în câteva luni, pe măsură ce persoana intră în stadiul cronic sau de latență clinică a infecției cu HIV. Acest stadiu poate dura mai mulți ani sau chiar zeci de ani cu tratament.

Simptomele HIV pot varia de la o persoană la alta.

Care sunt simptomele HIV?

După prima lună sau cam așa ceva, HIV intră în stadiul de latență clinică. Acest stadiu poate dura de la câțiva ani până la câteva decenii.

Unele persoane nu au niciun simptom în această perioadă, în timp ce altele pot avea simptome minime sau nespecifice. Un simptom nespecific este un simptom care nu se referă la o anumită boală sau afecțiune.

Aceste simptome nespecifice pot include:

- dureri de cap și alte dureri și dureri

- ganglioni limfatici umflați

- febră recurentă

- transpirații nocturne

- oboseală

- greață

- vărsături

- diaree

- pierdere în greutate

- erupții cutanate

- infecții orale sau vaginale recurente cu drojdie

- pneumonie

- zona zoster

Ca și în cazul stadiului incipient, HIV este încă transferabil în această perioadă, chiar și în lipsa simptomelor, și poate fi transmis unei alte persoane.

Cu toate acestea, o persoană nu va ști că are HIV decât dacă se testează. Dacă cineva are aceste simptome și crede că ar fi putut fi expus la HIV, este important să se testeze.

Simptomele HIV în acest stadiu pot apărea și dispărea, sau pot progresa rapid. Această progresie poate fi încetinită substanțial cu ajutorul tratamentului.

Cu utilizarea consecventă a acestei terapii antiretrovirale, infecția cronică cu HIV poate dura zeci de ani și probabil că nu se va transforma în SIDA, dacă tratamentul a fost început suficient de devreme.

VEZI ȘI:Postul Crăciunului, ce să faci să NU te îngrași. Marea greșeală pe care o fac toți românii. Bălănică: Trei criterii importante. Mulți își pun sănătatea în pericol

Simptomele HIV la bărbați: Există o diferență?

Simptomele HIV variază de la o persoană la alta, dar sunt similare la bărbați și la femei. Aceste simptome pot apărea și dispărea sau se pot agrava progresiv.

Dacă o persoană a fost expusă la HIV, este posibil să fi fost expusă și la alte infecții cu transmitere sexuală (ITS). Acestea includ:

- gonoree

- chlamydia

- sifilis

- trichomoniasis

Simptomele HIV la femei: Există vreo diferență?

În cea mai mare parte, simptomele HIV sunt similare la bărbați și la femei. Cu toate acestea, simptomele pe care le experimentează în general pot fi diferite, pe baza riscurilor diferite cu care se confruntă bărbații și femeile dacă au HIV.

Atât bărbații, cât și femeile cu HIV prezintă un risc sporit de infecții cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, femeile, și cele care au vagin, pot fi mai puțin predispuse decât bărbații să observe pete mici sau alte modificări la organele genitale.

În plus, femeile cu HIV prezintă un risc crescut pentru:

- infecții vaginale

- alte infecții vaginale, inclusiv vaginoza bacteriană

- boală inflamatorie pelvină (PID)

- modificări ale ciclului menstrual

- papilomavirusul uman (HPV), care poate provoca veruci genitale și poate duce la cancer de col uterin

Deși nu are legătură cu simptomele HIV, un alt risc pentru femeile cu HIV este că virusul poate fi transmis copilului în timpul sarcinii. Cu toate acestea, terapia antiretrovirală este considerată sigură în timpul sarcinii.

Femeile care sunt tratate cu terapie antiretrovirală prezintă un risc foarte scăzut de a transmite HIV copilului lor în timpul sarcinii și al nașterii. Alăptarea este, de asemenea, afectată în cazul femeilor cu HIV. Virusul poate fi transferat la copil prin laptele matern.

În Statele Unite și în alte medii în care laptele praf este accesibil și sigur, se recomandă ca femeile cu HIV să nu-și alăpteze bebelușii. Pentru aceste femei, este încurajată utilizarea formulei de lapte praf.

Care sunt simptomele SIDA?

SIDA se referă la sindromul imunodeficienței dobândite. În cazul acestei afecțiuni, sistemul imunitar este slăbit din cauza virusului HIV care, de obicei, a rămas netratat timp de mulți ani.

Dacă HIV este depistat și tratat din timp cu terapie antiretrovirală, o persoană nu va dezvolta de obicei SIDA.

Persoanele cu HIV pot dezvolta SIDA dacă HIV-ul nu este diagnosticat decât târziu sau dacă știu că sunt infectate cu HIV, dar nu își iau în mod constant terapia antiretrovirală.

De asemenea, pot dezvolta SIDA dacă au un tip de HIV care este rezistent la (nu răspunde la) tratamentul antiretroviral.

Fără un tratament adecvat și consecvent, persoanele care trăiesc cu HIV pot dezvolta SIDA mai devreme. În acel moment, sistemul imunitar este destul de afectat și îi este mai greu să genereze un răspuns la infecții și boli.

Cu ajutorul terapiei antiretrovirale, o persoană poate menține un diagnostic cronic de HIV fără a dezvolta SIDA timp de zeci de ani.

Simptomele SIDA pot include:

- febră recurentă

- umflarea cronică a glandelor limfatice, în special a axilelor, gâtului și inghinală

- oboseală cronică

- transpirații nocturne

- pete întunecate sub piele sau în interiorul gurii, nasului sau pleoapelor

- răni, pete sau leziuni ale gurii și limbii, ale organelor genitale sau ale anusului

- umflături, leziuni sau erupții pe piele

- diaree recurentă sau cronică

- pierdere rapidă în greutate

- probleme neurologice, cum ar fi probleme de concentrare, pierderi de memorie și confuzie

- anxietate și depresie

Terapia antiretrovirală controlează virusul și, de obicei, previne evoluția spre SIDA. Alte infecții și complicații ale SIDA pot fi, de asemenea, tratate. Tratamentul respectiv trebuie adaptat la nevoile individuale ale persoanei.

Cine și de unde poți lua HIV

Oricine poate contracta HIV. Virusul se transmite prin fluidele corporale care includ:

- sânge

- sperma

- fluidele vaginale și rectale

- laptele matern

Unele dintre modalitățile prin care HIV se transmite de la o persoană la alta includ:

- prin relații intime

- prin folosirea în comun a acelor, seringilor și a altor articole pentru consumul de droguri injectabile

- prin folosirea în comun a echipamentului de tatuaj fără a-l steriliza între utilizări

- în timpul sarcinii, al travaliului sau al nașterii, de la o persoană însărcinată la copilul său

- în timpul alăptării

- prin "premasticație" sau prin mestecarea alimentelor unui copil înainte de a i le da să mănânce

- prin expunerea la sângele, sperma, fluidele vaginale și rectale și laptele matern al unei persoane care trăiește cu HIV, cum ar fi prin înțepătura unui ac.

De asemenea, virusul poate fi transmis printr-o transfuzie de sânge sau printr-un transplant de organe și țesuturi. Cu toate acestea, testele riguroase pentru depistarea HIV în rândul donatorilor de sânge, organe și țesuturi asigură că acest lucru este foarte rar în Statele Unite.

HIV NU se transmite prin:

- contactul piele pe piele

- îmbrățișarea, strângerea de mână sau sărutul

- aer sau apă

- schimbul de alimente sau de băuturi, inclusiv cu fântânile de băut

- salivă, lacrimi sau transpirație (cu excepția cazului în care sunt amestecate cu sângele unei persoane cu HIV)

- folosirea în comun a toaletei, a prosoapelor sau a lenjeriei de pat

- țânțari sau alte insecte

Este important de reținut că, dacă o persoană care trăiește cu HIV este tratată și are o încărcătură virală nedetectabilă în mod persistent, este practic imposibil să transmită virusul unei alte persoane.

Opțiuni de tratament pentru HIV

Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil după diagnosticarea HIV, indiferent de încărcătura virală.

Principalul tratament pentru HIV este terapia antiretrovirală, o combinație de medicamente zilnice care împiedică virusul să se reproducă. Acest lucru ajută la protejarea celulelor CD4, menținând sistemul imunitar suficient de puternic pentru a lua măsuri împotriva bolii.

Terapia antiretrovirală ajută la împiedicarea evoluției HIV spre SIDA. De asemenea, ajută la reducerea riscului de a transmite HIV altor persoane.

Atunci când tratamentul este eficient, încărcătura virală va fi "nedetectabilă". Persoana are în continuare HIV, dar virusul nu este vizibil în rezultatele testelor.

Cu toate acestea, virusul se află încă în organism. Iar dacă persoana respectivă încetează să ia terapia antiretrovirală, încărcătura virală va crește din nou, iar HIV poate începe din nou să atace celulele CD4.

Medicamente pentru HIV

Multe medicamente pentru terapia antiretrovirală sunt aprobate pentru tratarea HIV. Acestea acționează pentru a împiedica HIV să se reproducă și să distrugă celulele CD4, care ajută sistemul imunitar să genereze un răspuns la infecție.

Acest lucru ajută la reducerea riscului de a dezvolta complicații legate de HIV, precum și de a transmite virusul altor persoane.

Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al SUA (HHS) recomandă, în general, un regim inițial de trei medicamente împotriva HIV din cel puțin două dintre aceste clase de medicamente.

Această combinație ajută la prevenirea formării rezistenței HIV la medicamente. (Rezistența înseamnă că medicamentul nu mai funcționează pentru a trata virusul).

Multe dintre medicamentele antiretrovirale sunt combinate cu altele, astfel încât o persoană cu HIV ia de obicei doar una sau două pastile pe zi.

Un furnizor de asistență medicală va ajuta o persoană cu HIV să aleagă un regim pe baza stării generale de sănătate și a circumstanțelor personale.

Aceste medicamente trebuie să fie luate în fiecare zi, exact așa cum au fost prescrise. Dacă nu sunt luate în mod corespunzător, se poate dezvolta o rezistență virală și poate fi nevoie de un nou regim.

Testele de sânge vor ajuta la determinarea dacă regimul funcționează pentru a menține încărcătura virală scăzută și numărul de CD4 ridicat. Dacă un regim de terapie antiretrovirală nu funcționează, furnizorul de asistență medicală al persoanei va trece la un alt regim, care este mai eficient.

HIV și SIDA: Care este legătura?

Pentru a dezvolta SIDA, o persoană trebuie să fi contractat HIV. Dar faptul că are HIV nu înseamnă neapărat că cineva va dezvolta SIDA.

Cazurile de HIV progresează prin trei etape:

- stadiul 1: stadiul acut, primele câteva săptămâni după transmitere

- stadiul 2: latența clinică, sau stadiul cronic

- etapa 3: SIDA

Pe măsură ce HIV scade numărul de celule CD4, sistemul imunitar slăbește. Numărul de CD4 al unui adult obișnuit este de 500 până la 1.500 pe milimetru cub. O persoană cu un număr mai mic de 200 este considerată a avea SIDA.

Rapiditatea cu care un caz de HIV progresează prin stadiul cronic variază semnificativ de la o persoană la alta. Fără tratament, poate dura până la un deceniu înainte de a avansa spre SIDA. Cu tratament, poate dura pe termen nedefinit.

În prezent, nu există un tratament pentru HIV, dar poate fi gestionat. Persoanele cu HIV au adesea o durată de viață aproape normală cu un tratament timpuriu cu terapie antiretrovirală.

În aceeași ordine de idei, în prezent nu există, din punct de vedere tehnic, un tratament pentru SIDA. Cu toate acestea, tratamentul poate crește numărul de CD4 al unei persoane până la punctul în care se consideră că nu mai are SIDA. (Acest punct este un număr de 200 sau mai mare).

De asemenea, tratamentul poate ajuta, de obicei, la gestionarea infecțiilor oportuniste.

HIV și SIDA sunt legate, dar nu sunt același lucru.

Ce teste sunt folosite pentru a diagnostica HIV?

Mai multe teste diferite pot fi folosite pentru a diagnostica HIV. Furnizorii de servicii medicale stabilesc care este cel mai bun test pentru fiecare persoană.

- Teste de anticorpi/antigeni

Testele anticorp/antigen sunt cele mai frecvent utilizate. Acestea pot da rezultate pozitive de obicei în termen de 18-45 de zile după ce cineva a contractat inițial HIV.

Aceste teste verifică anticorpii și antigenii din sânge. Un anticorp este un tip de proteină pe care organismul o produce pentru a răspunde la o infecție. Un antigen, pe de altă parte, este partea din virus care activează sistemul imunitar.

- Teste de anticorpi

Aceste teste verifică sângele numai pentru anticorpi. Între 23 și 90 de zile după transmitere, majoritatea persoanelor vor dezvolta anticorpi HIV detectabili, care pot fi găsiți în sânge sau în salivă.

Aceste teste se fac cu ajutorul analizelor de sânge sau al tampoanelor bucale și nu este necesară nicio pregătire. Unele teste oferă rezultate în 30 de minute sau mai puțin și pot fi efectuate în cabinetul unui furnizor de servicii medicale sau într-o clinică.

- Alte teste de anticorpi pot fi efectuate la domiciliu

- Testul cu acid nucleic (NAT)

Acest test costisitor nu este utilizat pentru depistarea generală. Este pentru persoanele care au simptome timpurii de HIV sau care au un factor de risc cunoscut. Acest test nu caută anticorpi, ci caută virusul în sine.

Este nevoie de 5 până la 21 de zile pentru ca HIV să fie detectabil în sânge. Acest test este de obicei însoțit sau confirmat de un test de anticorpi.

În prezent, este mai ușor ca niciodată să vă testați pentru HIV.

Prevenirea HIV. Ce să faci să nu iei HIV

Deși mulți cercetători lucrează la dezvoltarea unuia, în prezent nu există niciun vaccin disponibil pentru a preveni transmiterea HIV. Cu toate acestea, luarea anumitor măsuri poate ajuta la prevenirea transmiterii HIV.

- Relații sexuale protejate

Cel mai frecvent mod de transmitere a HIV este prin sex anal sau vaginal fără prezervativ sau altă metodă de barieră. Acest risc nu poate fi complet eliminat decât dacă sexul este evitat în totalitate, dar riscul poate fi redus considerabil prin luarea câtorva măsuri de precauție.

O persoană preocupată de riscul de a se infecta cu HIV ar trebui:

- Să se supună unui test de depistare a HIV. Este important să afle statutul lor și al partenerului lor.

- Să se testeze pentru alte infecții cu transmitere sexuală (ITS). Dacă rezultatul este pozitiv pentru una dintre ele, ar trebui să o trateze, deoarece faptul că are o ITS crește riscul de a contracta HIV.

- Folosiți prezervative. Ar trebui să învețe modul corect de utilizare a prezervativelor și să le folosească de fiecare dată când au relații sexuale, fie că este vorba de relații vaginale sau anale. Este important să rețineți că lichidele pre-seminale (care ies înainte de ejacularea masculină) pot conține HIV.

- Luați-vă medicamentele conform instrucțiunilor dacă aveți HIV. Acest lucru scade riscul de a transmite virusul partenerului lor sexual.

Alte măsuri pentru a ajuta la prevenirea răspândirii HIV includ:

- Evitați să împărțiți ace sau alte accesorii. HIV se transmite prin sânge și poate fi contractat prin utilizarea de materiale care au intrat în contact cu sângele unei persoane care are HIV.

- Luați în considerare PEP. O persoană care a fost expusă la HIV ar trebui să contacteze furnizorul de servicii medicale pentru a obține profilaxia post-expunere (PEP). PEP poate reduce riscul de a contracta HIV. Aceasta constă în trei medicamente antiretrovirale administrate timp de 28 de zile. PEP trebuie începută cât mai curând posibil după expunere, dar înainte de a trece 36 până la 72 de ore.

- Luați în considerare PrEP. O persoană are o șansă mai mare de a contracta HIV ar trebui să discute cu furnizorul de servicii medicale despre profilaxia pre-expunere (PrEP). Dacă este luată în mod constant, aceasta poate reduce riscul de a contracta HIV. PrEP este o combinație de două medicamente disponibile sub formă de pilule.

Există un vaccin pentru HIV?

În prezent, nu există vaccinuri pentru prevenirea sau tratarea HIV. Cercetările și testele privind vaccinurile experimentale sunt în curs de desfășurare, dar niciunul nu este aproape de a fi aprobat pentru uz general.

HIV este un virus complicat. Acesta suferă mutații rapide și este adesea capabil să respingă răspunsurile sistemului imunitar. Doar un număr mic de persoane care au HIV dezvoltă anticorpi de neutralizare generală, tipul de anticorpi care pot răspunde la o serie de tulpini de HIV.

În 2016, în Africa de Sud, în Africa de Sud, s-a desfășurat primul studiu de eficacitate a unui vaccin împotriva HIV din ultimii 7 ani. Vaccinul experimental este o versiune actualizată a unuia utilizat într-un studiu din 2009 care a avut loc în Thailanda.

O urmărire de 3,5 ani după vaccinare a arătat că vaccinul a avut o eficacitate de 31,2 la sută în prevenirea transmiterii HIV.

Sunt în curs de desfășurare și alte cercetări privind un vaccin împotriva HIV.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.