Roberta Flack, vocea inconfundabilă a muzicii soul, a încetat din viață la 88 de ani. Roberta Flack, cântăreața și pianista premiată cu Grammy, cunoscută pentru stilul său muzical intim și profund, s-a stins din viață luni, la vârsta de 88 de ani. Decesul a fost confirmat de publicista sa, Elaine Schock, care a precizat că artista s-a stins acasă, înconjurată de familie. Flack fusese diagnosticată în 2022 cu scleroză laterală amiotrofică (ALS), afecțiune care a împiedicat-o să mai cânte, potrivit Associated Press.

Scleroza laterală amiotrofică, cum se manifestă

Scleroza laterală amiotrofică (ALS), cunoscută și sub numele de boala Lou Gehrig, este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează celulele nervoase responsabile de controlul mișcărilor voluntare. Boala duce treptat la slăbirea și atrofia mușchilor, până la pierderea completă a capacității de mișcare.

Manifestările ALS

Simptomele variază de la o persoană la alta și pot debuta subtil, fiind adesea ignorate în stadiile incipiente. În general, boala evoluează astfel:

Simptome inițiale

- Slăbiciune musculară la nivelul mâinilor, picioarelor sau gâtului

- Crampe musculare frecvente

- Spasme și tremurături involuntare (fasciculații musculare)

- Dificultăți în prinderea obiectelor sau în realizarea unor activități simple (scris, încheiat nasturi)

- Probleme de echilibru și mers instabil, potrivit ALS Association.

Simptome avansate

- Pierderea progresivă a forței musculare, ceea ce duce la incapacitatea de a merge sau de a folosi mâinile

- Tulburări de vorbire (vorbire neclară, dificultăți în pronunție)

- Probleme de înghițire și risc crescut de sufocare

- Slăbiciune în mușchii respiratori, ceea ce duce la dificultăți de respirație

- Pierderea completă a controlului mișcărilor voluntare, necesitând îngrijire permanentă

Faza terminală

- Insuficiență respiratorie severă, care necesită ventilație mecanică

- Paralizie completă a corpului, cu menținerea conștienței și a funcțiilor cognitive în majoritatea cazurilor

ALS apare din cauze încă necunoscute în majoritatea cazurilor, dar se crede că implică factori genetici și de mediu. Boala nu are un tratament curativ, iar evoluția sa este progresivă, durata medie de supraviețuire fiind de 3-5 ani de la diagnostic, deși unii pacienți pot trăi mai mult, cum a fost cazul fizicianului Stephen Hawking.

Ascensiunea fulminantă în anii ’70

Înainte de a deveni un nume de referință în muzica internațională, Flack era puțin cunoscută. Momentul decisiv al carierei sale a venit odată cu filmul Play Misty for Me (1971), regizat și interpretat de Clint Eastwood. Acesta a folosit piesa The First Time Ever I Saw Your Face într-o scenă memorabilă, ceea ce a propulsat melodia pe prima poziție în topurile Billboard în 1972. Cântecul a fost distins cu premiul Grammy pentru "Înregistrarea anului".

Un an mai târziu, Flack a repetat performanța cu Killing Me Softly With His Song, devenind prima artistă care câștigă consecutiv premiul Grammy pentru cel mai bun cântec al anului.

O artistă completă și un simbol al mișcărilor sociale

Roberta Flack era un muzician excepțional, având o pregătire clasică la pian. La doar 15 ani, a primit o bursă completă la Universitatea Howard, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din SUA dedicate comunității afro-americane.

Versatilitatea sa muzicală o apropia de Aretha Franklin prin puterea interpretării, dar Flack a preferat un stil mai introspectiv, fiecare vers fiind cântat cu o atenție deosebită la nuanțe. De-a lungul anilor, a fost o prezență activă în mișcările sociale și pentru drepturile civile, fiind apropiată de personalități precum Jesse Jackson și Angela Davis. A cântat la funeraliile lui Jackie Robinson, primul jucător de culoare din liga profesionistă de baseball.

Duetul cu Donny Hathaway 

Un moment definitoriu în cariera sa a fost colaborarea cu Donny Hathaway, fost coleg de facultate și prieten apropiat. Împreună, au lansat hituri precum Where Is the Love și The Closer I Get to You. Din păcate, parteneriatul lor s-a sfârșit tragic în 1979, când Hathaway a murit în condiții dramatice, în urma unei căderi de la fereastra unui hotel din Manhattan.

În anii ’80 și ’90, Flack a continuat să aibă succes, cu piese precum Tonight, I Celebrate My Love (alături de Peabo Bryson) și Set the Night to Music (cu Maxi Priest). În 1996, a fost redescoperită de o nouă generație de fani, datorită reinterpretării piesei Killing Me Softly de către trupa Fugees.

Premii, recunoaștere și moștenire

În total, Roberta Flack a câștigat cinci premii Grammy și a primit opt nominalizări suplimentare. În 2020, i-a fost acordat Grammy-ul pentru întreaga carieră, fiind apreciată de artiști precum John Legend și Ariana Grande.

Pe lângă cariera sa muzicală, Flack s-a dedicat educației, fondând Roberta Flack School of Music la New York, destinată copiilor cu vârste între 6 și 14 ani.

O viață personală discretă

Flack a fost căsătorită pentru o perioadă scurtă cu muzicianul Stephen Novosel, relație care a fost marcată de tensiuni familiale din cauza faptului că era interrasială. A avut un fiu, Bernard Wright, cântăreț și claviaturist.

Timp de ani buni, a locuit în faimosul imobil Dakota din Manhattan, pe același etaj cu John Lennon și Yoko Ono, devenind apropiată de aceștia.

Roberta Flack rămâne una dintre cele mai influente artiste ale muzicii soul și R&B. Vocea sa delicată, sensibilitatea interpretativă și moștenirea lăsată prin generații întregi de muzicieni vor dăinui mult timp după dispariția sa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.