Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a scris, pe Facebook, un mesaj cutremurător despre moartea tatălui său, una dintre victimele incendiului de la Spitalul Matei Balș.

"Astăzi (n.r. - joi, 11 februarie) l-am dus acasă pe tata, lângă ceilalți care dorm, în pământul din care s-a născut neamul meu, aproape de munte. Am venit cu soare de dimineață, după care a plouat. S-au mai ițit raze, după ce totul s-a săvârșit. Fiecare zi, în ultima lună, a fost ca o facere a lumii, după care o desfacere a ei.

Am învățat să tac într-un nou fel. Am aflat ce înseamnă alura mormântală.

Tatăl meu, care nu este un număr, se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut.

I-am spus la plecare și-un adevăr, și-o minciună

Tatăl meu, care nu este un număr, și-a lăsat inima atinsă, la final, de mâini străine de parcă erau ale noastre. O dată i-au repornit inima. A doua oară nu.

Tatălui meu, care nu este un număr, i-am spus la plecare și-un adevăr, și-o minciună, în timp ce era suit în ambulanță: ai să vezi că o să fie bine.

După care tatăl meu a plecat în ultima, posibil cea mai interesantă aventură. Pe care sper că odată, cândva, mi-o va spune cum a trăit-o el. Pentru că eu știu cum am trăit-o noi. Și a fost ca o aruncare în gol, după care când credeai că ai lovit pământul treceai prin el, și cădeam din nou.

Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balș. Acea dimineață îmi aparține doar mie, lui și alor mei. Nu e treaba nimănui prin ce am trecut și atunci. E prea târziu, dar e prea devreme. Îi sunt dator, lui care a fost, să nu tac despre asta. E încă neașezat. După care, când am să-i simt așezarea, am să las lumii să știe ce e bine să afle. Astfel încât patima lui să nu rămână degeaba.", a precizat medicul pe Facebook.

"Sunt împăcat cu trecerea lui. Astfel că, astăzi, nu am decât gânduri bune pentru cealaltă familie a mea. A doctorilor. Ei sunt motivul pentru care tata a trăit până acum. L-au tratat, l-au operat, când a fost nevoie l-au încurajat cu vorbele lor bune, cu sfatul și cu siguranța a ceea ce făceau. Grație lor, tata și-a putut cunoaște nepoții. Grație lor, suferința lui la final a fost mai mică.

Nu e menirea noastră, a celor în halat, să facem omul veșnic. Tata a știut asta. Și a lăsat, și a iertat, fiecare medic care i-a tratat corpul, inclusiv pe acesta, în ale cărui mâini și-a pus orbește soarta, măcar că îi era copil.

Ce trăiesc eu acum ați trăit, ori veți trăi, toți

Aceeași meserie care nu i-a putut salva mama, acum atât de mulți ani, lui tata i-a întors o șansă chiar și când nici una nu mai părea la îndemână. Pe bunica mea a operat-o Grigore Arseni, care astăzi e nume de spital. Dar pe tata l-a operat Dan Șuiagă, care încă nu are nume de spital deși l-ar merita, cel puțin la fel de mult.

Ce trăiesc eu acum ați trăit, ori veți trăi, toți. Dar mai sunt niște lucruri care s-au întâmplat pe care majoritatea dintre voi, sper, nu le veți întâlni niciodată. Acestea din urmă, gândesc, e obligatoriu să le spun la un moment dat. Nu doar spre aducere aminte.
Dar și pentru că sunt o mică parte din iadul banal pe care îl poți, uneori, întâlni în România. Și pe cât de banal, pe atât de gratuit.

Norocul meu e că munții spală totul. Norocul meu e că brazii spală totul. Și norocul meu e că pământul aruncat astăzi peste el are memoria lui", a mai scris medicul psihiatru Gabriel Diaconu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.