”Mediatizarea subită şi excesivă a unei situaţii punctuale, asupra căreia organele de anchetă s-au pronunţat, folosirea unor afirmaţii denigratoare şi calomnioase la adresa activităţii de transplant sunt de natură să inducă panică în rândul pacienţilor aflaţi pe listele de aşteptare”, se arată în comunicatul ANT. Despre ce este vorba?

Povestea, veche de cinci ani

Cazul este din 2014. Un agent de pază, Ozsvath Oszkar-Levente-Sandor ,  a fost bătut de un grup de scandalagii și a intrat în moarte cerebrală din cauza leziunilor craniene. Familia a fost de acord cu donarea de organe, salvând o viață și ajutând alte cinci persoane aflate în suferință. Tribunalul i-a condamnat pe criminali la pedepse între 10 și 14 ani de închisoare.

Presa a publicat, la cinci ani distanță, stenograme din dosar, insinuând că prelevarea s-ar fi făcut ”pe lângă lege”: odată ce donatorul era victimă într-un dosar de omor, criminalii puteau să scape, invocând intervenția chirurgicală drept cauză a morții. Un medic legist și un procuror  au fost trimiși în judecată pentru modul în care s-a făcut prelevarea, dar instanța de fond a respins acuzațiile.

Nu se putea, dacă tot ai așteptat cinci ani cu ”dezvăluirile”, să mai aștepți câteva luni să se pronunțe recursul. Exista, evident, riscul că, menținând decizia primei instanțe, judecătorii să strice efectul urmărit de jurnaliști. Practic, adevărul ar fi stricat o știre bună, cum sună butada presei de senzație.  De altfel, chiar condamnarea criminalilor arătase că totul era pură speculație, dar, totuși, pe baza unor stenograme se puteau ridica suspiciuni la adresa medicilor care fac transplant în România și nu în străinătate. De ce să se piardă ocazia, când, așa cum remarcă și ANT,  ”orice campanie negativă duce la dificultăți în obţinerea consimţământului de donare, cu consecințe foarte grave- scăderea dramatică a activităţii de transplant şi a speranței de viață a bolnavilor aflaţi pe listele de aşteptare”. Dar nu doar imaginea publică este problema. În ciuda unor atacuri succesive lansate de jurnaliști și politicieni, mai sunt medici care încearcă să mențină în viață sistemul de transplant din România”?

Doar câteva centre de prelevare, la nivel național

Și atunci, ce s-ar putea face pentru a-l pune pe butuci? Cea mai eficientă strategie este atacarea centrelor care au activitate de prelevare. ”Activitatea de prelevare este una dintre cele mai importante etape ale mecanismului sistemului de transplant. Din păcate, până în prezent, funcţionează cu succes doar în câteva unităţi sanitare, în care a existat disponibilitatea de a construi în ani de zile, cu mult efort, dăruire şi implicare, o echipă de coordonare de transplant”.

În realitate, doar trei-patru centre se implică la un nivel adecvat în prelevarea de organe. Adevărata problemă a trnasplantului nu este neîncrederea publicului, care ar refuza să-și dea acceptul, ci lipsa implicării spitalelor din țară în sistemul național de transplant.

”Este absolut regretabil că unul din centrele în care programul de transplant funcţionează la cele mai înalte standarde, în care există oameni valoroşi şi dedicaţi, este prezentat într-o manieră defăimătoare, prin relatarea unor fapte legale şi fireşti sub un titlu scandalos şi intenţionat negativ. Nu este de dorit ca în urma unor ştiri, aruncate fără responsabilitate în spaţiul public, viaţa oamenilor de pe lista de aşteptare să fie supusă unui stres şi mai mare şi să le fie luată speranţa la o viaţă mai bună”, susține comunicatul ANT. Poate într-o lume ideală, nu în realitatea tristă din țara noastră.

Sistemul de transplant începea să funcționeze

De ce a fost publicat acest atac la adresa sistemului românesc de transplant abia acum, la cinci ani de la pretinsa ”abatere de la lege și la câteva luni înainte de o decizie definitivă în dosar?

Răspunsul ar putea fi legat de următoarea frază din comunicatul ANT:

”În ultimele luni, activitatea de transplant a cunoscut o ușoară revigorare, depăşind numărul de donatori din ultimii 2 ani: 71 de prelevări multiorgan de la începutul anului. Există o tendinţă de susţinere şi dezvoltare a acestei activităţi, care se concretizează în salvarea de vieţi omeneşti, de cetăţeni români care pot beneficia în România de această intervenţie chirurgicală complexă, care reprezintă pentru mulţi dintre ei unica şansă de supravieţuire. De la începutul anului, datorită donatorilor în moarte cerebrală din România au fost salvate: 55 de vieţi prin transplant de ficat (din care unul în sistemul Eurotransplant), 127 prin transplant de rinichi, 7 prin transplant de plămâni (din care 4 în Eurotransplant) şi 10 prin transplant de cord (din care 4 în Eurotransplant)”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.