Ce este cu adevărat homeopatia, cum a apărut ea și cum funcționează
21 sep, 10:39

Homeopatie.  Foto: Pixabay
Homeopatia face parte din ceea ce numim medicină complementară sau alternativă. Este complet diferită de tratamentele care fac parte din medicina convențională occidentală și se bazează pe anumite principii. Iată cum a apărut ea și cum funcționează: 

Homeopatia este un sistem medical bazat pe convingerea că organismul se poate vindeca folosind cantități mici de substanțe naturale, din plante și minerale. Homeopatia sau medicina homeopatică este practica medicinei care îmbrățișează o abordare holistică și naturală a tratamentului bolnavilor, arată experții de la Institutul American de Homeopatie. Este holistică, deoarece tratează persoana ca un întreg, mai degrabă decât să se concentreze pe o parte bolnavă sau pe o boală etichetată. 

Homeopatia apărut la sfârșitul anilor 1700 în Germania și este larg răspândită în multe țări europene. „Părintele” ei este dr Samuel Hahnemann (1755-1843), un doctor german nemulțumit de practicile medicale de la vremea sa, care includeau prescrierea substanțelor toxice precum arsenicul și plumbul. În timp ce studia efectele nocive ale acestor substanțe, el a descoperit că boala poate fi tratată cu cantități foarte mici de substanță care, în cantități mai mari, au provocat-o de fapt. Deși ideea ca atare, la fel ca tratamentele medicale clasice, nu era nouă, ci era vehiculată încă de pe vremea lui Hipocrate (460-377 î.Hr.), Hahnemann a fost cel care a dezvoltat-o într-un sistem de tratament de sine stătător. 

De la ce a pornit

Principiul a fost dovedit printr-un experiment celebrul făcut de dr. Hahnemann. Pe vremea sa, pentru tratamentul malariei se folosea chinină și se spunea că aceasta vindecă boala „pentru că este amară”. Hahnemann nu era mulţumit, însă, de această explicaţie și, într-un moment de inspiraţie, a luat câteva doze de chinină ( obținută din scoarţa arborelui de Cinchona). Era sănătos și nu avea nici un semn de malarie, dar a observat după câtva timp de la administrarea chininei că i-au apărut o serie de simptome similare cu cele ale bolii: avea frisoane, cu repetiţie periodică, stare generală proastă, etc. Simptome dispăreau, însă, la un anumit timp după ce oprea administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori și de fiecare dată s-a întâmplat același lucru. Hahnemann a dedus din acest experiment că o substanţă naturală cu putere curativă recunoscută ca atare poate provoca un soi de boală artificială asemănătoare acesteia. El a petrecut câțiva ani experimentând, pe sine și pe un grup de voluntari, o gamă largă de substanțe naturale, precum plante, minerale și metale. Pentru a evita apariția efectelor secundare dăunătoare, medicul german a diluat fiecare substanță până a ajuns la cea mai mare diluție care ar produce încă un răspuns în organism. Aceste experimente sunt, de fapt, bazele medicinei homeopate.

Legile cardinale ale homeopatiei

Există trei legi de bază în homeopatie, conform unei lucrări publicată în ABC-ul Medicinei Complementare din prestigiosul jurnal BMJ (link direct):

G Ad:

- Legea Similarității: „Similia Similibus Curentur” este legea fundamentală a homeopatiei. Tratamentul unei boli va produce aceleași simptome ca boala în sine la un pacient sănătos. Principiul este cunoscut încă din antichitate, fiind menționat în medicina veche indiană (în Charaka-Samhita) dar și de către Hipocrat, părintele medicinei clasice, în lucrarea sa „Despre vechea medicină”. Cu cât simptomele sunt mai asemănătoare, cu atât vindecarea este mai garantată.

- Legea Simplex: în homeopatie, unui pacient i se administrează un singur remediu la un moment dat. Fiecare substanță acționează asupra corpului uman în felul său unic și își pierde proprietățile distincte și unice atunci când este amestecată cu alte substanțe și amestecul capătă noi proprietăți care sunt complet diferite de proprietățile individuale. În homeopatie, fiecare medicament este supus unor studii și teste amănunțite și este utilizat sub formă nealterată.

- Legea dozei minime (a diluției): Această lege se bazează pe observațiile făcute de Dr. Samuel Hahnemann și adepții săi asupra dozei de medicament care trebuie administrată pacienților. Ei au descoperit că administrarea unor medicamente în doze mari duce la reacții severe și prelungite asupra corpului uman înainte de începerea procesului de vindecare. În homeopatie, medicamentele se administrează în doză subfiziologică ttocmai ca să nu determine aceste efecte adverse. Pentru a atinge acest scop, Hahnemann și-a diluat preparatele medicale într-o măsură atât de mare încât, dacă se presupune că substanța pe care a folosit-o este complet solubilă, doar prin a patra diluare, raportul dintre medicament și soluție ar fi 1: 100.000.000.

Cum funcționează

O credință de bază din în homeopatie este „că ceva care provoacă simptome la o persoană sănătoasă poate, administrat într-o doză foarte mică, să trateze o boală cu simptome similare. Aceasta este menită să declanșeze apărarea naturală a corpului.

De exemplu, ceapa, când o cureți și otai, îți face ochii să lăcrimeze, și tocmai de aceea este utilizată în remedii homeopate pentru alergii. Tratamentele pentru alte afecțiuni sunt făcute din iederă otrăvitoare, arsenic alb și – cele mai populare - din planta numită arnica.

Homeopații diluează aceste ingrediente prin adăugarea de apă sau alcool. Apoi agită amestecul ca parte a unui proces numit „potențare”, proces care transferă esența vindecătoare. Homeopații cred, de asemenea, că cu cât doza este mai mică, cu atât este mai puternic medicamentul. De fapt, multe dintre aceste remedii nu mai conțin molecule din substanța originală. Iar tratamentele homeopate au o varietate de forme, cum ar fi peletele de zahăr, picăturile, creme, gelurile și tablete.

În ce afecțiuni este recomandată

Homeopatia este utilizată, de regulă, pentru o mare varietate de probleme de sănătate, inclusiv pentru unele boli cronice, dar și preventiv. Spre exemplu, există terapii indicate în prevenția pentru gripă, altele utile în alergii, migrene, depresie, sindromul oboselii cronice, artrita reumatoidă, sindromul colonului iritabil, constipație, sindromul premenstrual sau în probleme minore, precum vânătăi, zgârieturi, dureri de dinți, dureri de cap, greață, tuse și răceli etc.

Ştiri Recomandate

Consumul de ciuperci pare să scadă riscul de depresie
COVID-19: NICIUN PAT LIBER, în secțiile ATI din țară
Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Crossuri parteneri