Relația cu părinții, bună sau rea, ne influențează în mod pozitiv sau negativ viitoarea viață de adult: de la relațiile de cuplu, la carieră, traumele din copilărie se reflectă în viața de adult.

Psihologul clinician și psihoterapeut Cecilia Ardusătan a explicat pe pagina sa de Facebook cum ne pot influența viața de adult aceste traume. Iată ce a scris ea:

„Cu toții avem o rană primită de la mamă sau de la tată. Uneori ne- au oferit prea multă sau prea puțină atenție sau una neadecvată.
O relație bună cu mama ne  pregătește drumul pentru succesul în relații. Una cu probleme ne va aduce dificultăți în a ne iubi pe noi și pe ceilalți. Experiența intimității devine dificilă.Relațiile devin o provocare și ne devin lecții sau nu. 
O relație bună cu tata pregătește succesul în carieră.
Rănile profunde sunt ABANDONUL( moartea părinților,boala, indisponibilitate, divorț, dependențe de droguri, alcool, depresie, alte afecțiuni psihice). 
TRĂDAREA - atunci când încrederea noastră este distrusă. Atunci când formăm copilului instabilitate, ambivalență( moartea unui frate și părintele se rupe de copilul în viață, boala mentală sau fizică, abuz fizic, emoțional, sexual, incest. Rana devine mai mare dacă părintele a știut și nu a făcut nimic.
ÎNTEMNIȚAREA sau privarea de libertate- când părinții controlează excesiv copilul sau lipsa de limite.
Atât protecția excesivă cât și lipsa de protecție produc răni grave.
RĂPIREA copilăriei- când părinții se îmbolnăvesc sau nu sunt disponibili emoțional și copilul este forțat să preia rolul părintelui, ia rol de adult înainte de maturizare.
Altă rană este cea produsă de umilire, critică, dispreț, învinuire etc. 
Pot fi și altele. Scrie- le și vezi dacă te identifici cu rana ta profundă.
Toate rănile duc la credințe limitative. De exemplu, dacă ai avut o mamă bolnavă, alcoolică, depresivă și tu aveai doar 8, 9 ani și ți s- a cerut să o îngrijești, e posibil să îți formezi ideea că: 
“ Pentru a primi iubire din partea celorlalți, trebuie să grijesc de ei.”
“ Nevoile mele nu contează”
“ Sunt responsabil de nefericirea sau fericirea celuilalt” etc
Toate astea creează sentimente de nefericire, rușine, nevrednicie. De aici rezultă următorul mesaj: “- Nu sunt suficient de bun, trebuie să mă comport așa cu părinții mei, trebuie să- i îngrijesc, să fiu cuminte, să excelez etc”
Toate convingerile fundamentale se reduc la NU MERIT SĂ FIU IUBIT.
TREBUIE SĂ MĂ DAU PESTE CAP SĂ MERIT DRAGOSTEA CELORLALȚI.
NEVOILE MELE NU CONTEAZĂ etc.
Observă- ți rănile și conștientizează- le!”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.